Războaiele istoriei încetaseră să mai țeasă. Prea puțini oameni se mai interesau de trecut într-o lume fără viitor. Țesătură vastă se oprise brusc, lăsând intact un singur fir subțire. Anul 2034 îi găsește pe supraviețuitorii catastrofei nucleare tot în tunelurile moscovite. La suprafață nu poate încă trăi, iar în subteran coșmarurile au prins viață – creaturi stranii devorează tot ce le iese în cale, un virus incurabil amenință să pună stăpânire pe întregul metrou, iar oamenii incept să piardă lupta cu monștrii din ei. În peisajul apocaliptic câteva suflete naive încă mai cred în miracole. Dar moartea era capricioasă și nu-i plăcea că oamenii să-i dicteze.