Aceasta este o povestire liniștită și profund emoționantă despre legătura dintre un bunic și nepotul său. Memoria bătrânului se estompează treptat, iar fiecare zi face drumul „spre casă” — către amintiri, cei dragi și propria identitate — tot mai lung. În scene scurte și foarte intime se dezvăluie iubirea, grija și teama de pierdere trăite de personaje.
Povestea vorbește despre îmbătrânire și boală fără patetism sau senzaționalism — cu delicatețe și umanitate, arătând cât de importante sunt momentele simple de apropiere și înțelegere.
Aceasta este o operă sensibilă și profundă despre familie, memorie și trecerea timpului, care lasă o puternică impresie emoțională și rămâne mult timp în sufletul cititorului.