Despre Cartea Prietenului Meu, în care autorul surprinde, cu prospeţime şi ghiduşie pline de farmec, luările de contact ale copilului cu realitatea înconjurătoare, Jules Lemaître, unul dintre criticii acelei epoci, scria cu căldură: “Cartea prietenului meu” ar putea fi despre scriitorul francez, dar, la fel de bine ar putea fi cartea primilor ani de viaţă ai oricărui cititor.

Primii ani de viaţă înseamnă, ca pentru toţi, şi apariţia fantasmelor. Anatole France ilustrează mai bine ca nimeni altul că amintirile pot fi reaşezate în memoria noastră diferit, în funcţie de starea afectivă de moment, sau în funcţie de vârsta pe care o avem când ne reamintim de ele.„Această carte va plăcea mamelor, căci vorbeşte de copii. Va încânta femeile, fiindcă e delicată şi pură...Va seduce inimile duioase, pentru că e plină de duioşie...Şi toate acestea în câteva impresii din copilărie? Da, şi nu e nimic surprinzător pentru talentul pe care-l are scriitorul...”

Retrăind cele dintâi întâlniri cu fiinţele şi obiectele, cu cărţile şi străzile, scriitorul ne împărtăşeşte pe nesimţite procesul de educare trăit, întotdeauna bine-venita lecţie a vieţii pe care a primit-o de la tot şi de la toate.

• Editura Prut
• Limba de editare Română
• ISBN 9789975699389
• Anul editiei 2011
• Tipul copertei Cartonată
• Numarul de pagini 188
• Colecţia Biblioteca pentru toți copii