Structura monografiei este axata pe miturile calauzitoare ale creatiei lui Loteanu: mitul eternei revolutii, mitul eternei reintoarceri, mitul eternei libertati, mitul eternului feminin, mitul geniului. Scopul major – dezvaluirea polifonismului exceptional al operei maestrului, scoaterea in relief atat a raportului dintre film si alte arte, cat si a relatiei deosebit de tensionate in cadrul dicursului neoromantic a triadei „prototip-autor-interpret”. Pentru prima oara, a fost reexaminata si reevaluata cea mai complexa etapa a creatiei lui Loteanu – emigrarea la Moscova, constientizand impactul destinal al parasirii patriei regasite si vicisitudinile dramatice ale asimilarii intr-un nou context etno-cultural. In concluzie, se evidentiaza aportul regizorului–poet la infiriparea si la maturizarea neoromantismului cinematografic in contextul filmului universal, semnaland fenomenul cristalizarii miturilor personale ale maestrului de o rezonanta aparte in spiritualitatea nationala.