Cea mai întinsă parte a operei lui Coșbuc e cea consacrată eroticii rurale. Supusă acestor determinări ce decid cursul vieții sub toate aspectele, iubirea descifrată de poet în sufletele tinerilor (a fetelor îndeosebi) ce populează lumea Baladelor și idilelor, a Firelor de tort se distinge printr-o intensitate și o prospețime particulare. Coșbuc revelează erosul țărănesc în toate fazele sale. Prima este faza inmuguririi tainice a sentimentului. O față stă în față oglinzii. Copilăresc, răsfățul ei trădează începutul preocupării de a plăcea: „Uite, zău, acum iau seama/ Că-mi stă bine-n cap năframă,/ Și ce față frumușica/ Are mama!“