"Se spune că acolo, în țară unde aripile fluturașilor primesc de la Zână-cea-Bună binecuvântarea de a-și lua zborul către înalt, trăiește un fluture fermecat. Acesta, zilnic, se hrănește cu nectarul unei flori deosebite, care-și deschide petalele doar pentru el. Mi-a șoptit mie cineva și am aflat că el este cel mai frumos dintre toți fluturașii care trăiesc sau au trăit vreodată în acest Ținut al Aripioarelor. Numai că, pentru a-și menține puterea de a fi cel mai înaripat printre aripioare, el trebuie să primească alintul unui copil: fie prin glasul acestuia cristalin, fie printr-o mângâiere, fie printr-o privire...
Dacă una din aceste condiții nu se întrunește, vraja se poate destramă și fluturașul nostru își pierde frumusețea. De aceea, zilnic, în zborul lui, un fluturaș se îndreaptă către lumea pământeană. Vrea să fie mângâiat și alintat de către voi, copii!
Ce frumos! Și, de îndată ce vei citi această poveste, tu, copile, la rându-ți, dăruiești fluturașului surâsul tău dulce... Doar astfel el va reuși să ne bucure pe noi, oamenii, cu frumusețea aripilor lui..."