Cartea de față urmărește scopul de a trece în revistă exemple prin care va fi reabilitată metoda expunerii, ca una de predare, de învățare și de evaluare deopotrivă, raportată la documentele curriculare, programele de examen și practicile de desfășurare a demersului didactic. Pentru că procesul de instruire este de neconceput în afara unei strategii de durată, autoarea consideră că, în tehnicile de lucru pe care le elaborează și le respectă profesorul, expunerea este primordială la obținerea performanțelor. Lucrarea demonstrează că expunerea nu este depășită nici ca proces de predare-învățare, nici ca produs evaluabil și că prin probe orale și scrise de expunere pot fi formate competențele de comunicare, în toată complexitatea și splendoarea lor.