"Istoria unui galban" traversează societatea românească din prima jumătate a secolului XIX. Modalitatea folosită de autor (dialogul între un galben și o pară, în care fiecare își povestește aventurile) îi oferă posibilitatea - că în literatură picarescă - să frecventeze medii variate, surprinzând fizionomia morală a fiecăruia. într-adevăr, "banul este cea mai sigură peatra de cercare a firei omenești..." Călătoriile succesive ale galbenului, prin buzunarele diferitelor personaje, dezvăluie "câtă marsavie plină de dezgust este ascunsă înlăuntrul unor bipede..."